Interviu părinte P10
Identificare
Intervievator: Vârsta dumneavoastră?
P10: 65.
Intervievator: Câți copii aveți plecați în străinătate?
P10: 2.
Intervievator: În ce țară sunt plecați?
P10: Spania și Anglia.
Intervievator: De câți ani sunt plecați?
P10: 12-13 ani.
Intervievator: Alți copii rămași în țară mai aveți?
P10: 2.
Cum era înainte de plecarea fiului
Intervievator: Cu cine locuiți în acest moment?
P10: Singură.
Intervievator: Cum se numește unul dintre copii? O să luăm un caz singular.
P10: C. [numele fiului este menționat]
Intervievator: Câți ani are fiul dumneavoastră, C.?
P10: 42.
Intervievator: Înainte să plece în străinătate locuiați împreună?
P10: Nu.
Intervievator: Unde a plecat el?
P10: În Anglia.
Intervievator: În Anglia. Era căsătorit, avea copii?
P10: De, era căsătorit și avea un copil.
Intervievator: Și familia a plecat odată cu el?
P10: A plecat odată cu el.
Intervievator: Ce muncește, ce făcea acolo fiul dumneavoastră?
P10: În construcții.
Intervievator: Și cât de des vă vedeți când era în România?
P10: În România, ne vedeam mai des. O dată la două luni, trei luni.
Intervievator: Și despre ce vorbeați?
P10: Ce fac, cum mă descurc… Îmi mai aducea câte ceva ce-mi trebuia…
Intervievator: Vă ajuta în vreun fel la muncă?
P10: Mă mai ajuta la munca în grădină sau în curte când avea timp.
Intervievator: Dumneavoastră îl ajutați cu ceva?
P10: [oftează] Cu câte ceva… Ce puteam să-i dau și eu… ouă, brânză, lapte și atât. Nu prea. Bani nu prea am avut…
Intervievator: Când a plecat fiul dumneavoastră în străinătate, în ce an?
P10: Cred că în 2003… 2005, nu mai știu exact.
Intervievator: De ce a plecat din țară?
P10: Pentru un trai mai bun, probabil. El a hotărât să plece.
Intervievator: Când ați aflat că dorește să plece din țară ați fost de acord? Ce i-ați spus?
P10: Nu prea am fost de acord. I-am spus să aibă grijă de ei și… Ei știau mai bine ce fac pentru ei.
După plecare
Intervievator: Ați spus că aveți doi copii plecați în străinătate, unul în Anglia și unul în Spania. De ce sunt în locuri diferite și nu s-au dus unul după altul?
P10: Nu au avut cum, că fata a plecat după soțul ei în Spania. Soțul ei a plecat prima dată și pe urmă a luat-o și pe ea. Și… pe băiat, cineva l-a ajutat să ajungă în Anglia. Un prieten.
Intervievator: Și cu cine țineți legătura mai mult, cu fata sau cu băiatul?
P10: Cu amândoi. Că amândoi aceeași legătură.
Intervievator: În țară mai aveți încă doi copii. Ce fel de relație aveți cu cei din țară? Vă vedeți…
P10: Foarte bună, da. Ne vedem, vin și ei cât pot de des pe aici, pe-acasă…
Intervievator: Aveți și alte rude în oraș sau în sat, unde locuiți?
P10: Aici nu, sunt singură.
Intervievator: Dar ei acolo au rude mai apropiate în străinătate?
P10: Nu. Nu.
Intervievator: Ce lucrează acum băiatul acolo, ce face?
P10: Tot în construcții.
Intervievator: Vă ajută în vreun fel acum?
P10: Da. Îmi trimite pachete, îmi trimite bani. Da, mă ajută.
Comunicarea
Intervievator: Cât de des vorbiți, cam la ce interval?
P10: O dată pe săptămână vorbim. Vorbim des.
Intervievator: Și cum comunicați, prin WhatsApp, pe telefon?
P10: Numai prin WhatsApp, prin telefon, nu.
Intervievator: A trebuit să învățați să folosiți echipamentele, să folosiți telefonul?
P10: Da, m-au învățat, bineînțeles, că nu știam.
Intervievator: Cine v-a învățat?
P10: Tot ei, copiii.
Intervievator: Care au fost dificultățile pe care le-ați întâmpinat când ați învățat să lucrați pe smartphone?
P10: Limba engleza. Nu înțelegeam. Asta a fost prima dificultate. Încolo, m-am descurcat.
Intervievator: Cine sună de obicei, dumneavoastră sau copiii?
P10: De obicei sună ei, că ei sună când au timp, când au timp de la serviciu, de la… De obicei, ei sună.
Intervievator: Se întâmplă să sunați și dumneavoastră?
P10: Nu… Foarte rar.
Intervievator: În ce ocazii sunați? Dacă aveți nevoie de ceva, dacă s-a întâmplat ceva?
P10: Nu. Să văd ce face… să văd ce face, cum se mai descurcă, ce fac copiii, că am nepoți, am… Cum învață, dacă se duc la școală, dacă se duc la grădiniță, dacă…
Intervievator: Ultima oară, de exemplu, despre ce ați vorbit?
P10: Ultima oară, de exemplu, am vorbit cu fata din Spania despre copilul ei. Că l-a dat la grădiniță, cum se descurcă, ce învață, asta am vorbit.
Intervievator: Vă roagă să faceți anumite lucruri pentru ei, să le trimiteți ceva?
P10: Nu, nu.
Intervievator: Dar vă întreabă dacă v-ați dori ca ei să vă trimită dumneavoastră?
P10: Întotdeauna mă întreabă.
Intervievator: Sau îi rugați dumneavoastră, le cereți ceva de acolo?
P10: Nu, nu, dar nici n-am nevoie să le cer, că îmi trimit ei. Ei cam știu ce-mi trebuie.
Intervievator: Sunt lucruri pe care nu le puteți discuta cu copiii dumneavoastră plecați?
P10: Nu, nu. Suntem deschiși și eu, și ei. Nu, nu.
Intervievator: Ați simțit vreodată că sunt anumite lucruri pe care le puteți discuta doar față în față și nu prin telefon?
P10: Nu, nu.
Cum a evoluat relația cu Fiul (etape importante/ momente semnificative)
Intervievator: Cât de des vine fiul dumneavoastră acasă?
P10: În fiecare an. În fiecare an când își ia concediu.
Intervievator: Ce ați făcut ultima dată când a fost aici, când a venit?
P10: Ce am făcut ultima dată… M-a ajutat foarte mult aici, acasă, în treburile gospodărești, că erau niște lucruri pe care trebuia să le facă el. De exemplu, am schimbat rețeaua electrică de la casă… mi-a mai făcut niște treburi pe aici, prin curte, pe care el putea.
Intervievator: Ați fost vreodată la fiul dumneavoastră, în Anglia?
Intervievator: Și ce v-a impresionat acolo în mod deosebit?
P10: Ce să mă impresioneze… tot! Traiul lor… tot!
Intervievator: Puteți să-mi descrieți prima dumneavoastră vizită acolo, prima zi când ați ajuns?
P10: [râde] Prima zi când am ajuns… Mi se părea tot nou, tot… În primul rând, mi se părea că sunt foarte departe, foarte departe de casă și [accentuează] străină… ceva străin, ceva…
Intervievator: Și puteți să descrieți și prima zi când v-ați întors acasă? Cum v-ați simțit?
P10: Aaa… abia așteptam să plec. Abia așteptam să ajung pe aeroport! Da…
Intervievator: Ce știți despre unde locuiește acum fiul dumneavoastră? Puteți să-mi descrieți puțin locuința lui?
P10: Locuiește la casă. Are un pic de curte. Casele mari acolo… față de un apartament de aici… Locuiește foarte bine.
Intervievator: Despre munca lui ce știți? Vă povestește el sau știți din altă parte?
P10: El îmi povestește că muncește acolo… Face o aprovizionare… el e mai mult la aprovizionare.
Intervievator: Credeți că fiul dumneavoastră a plecat definitiv?
P10: Da. Pentru că și-a cumpărat o proprietate personală acolo și nu… Definitiv, da. Cel puțin, el așa îmi spune.
Intervievator: Că nu se mai întoarce?
P10: Da.
Intervievator: Credeți că există avantaje ale plecării fiului dumneavoastră în străinătate și care ar fi acelea?
P10: Pentru el sau pentru mine?
Intervievator: Pentru el.
P10: Pentru el, avantaje da, sunt. Sunt avantaje… eu văd avantaje pentru viitorul copiilor lui. Și… un salariu mai bun, un trai mai bun, fără stresuri, fără…
Intervievator: Dar pentru dumneavoastră e vreun avantaj că a plecat?
P10: Pentru mine… nu știu. Și avantaj, și dezavantaj. Adică mă gândesc undeva, când voi fi mai bătrână, nu știu cât poate să mai mă ajute fizic, nu material. Material…
Intervievator: Există lucruri pe care încercați oarecum să le ascundeți de fiul dumneavoastră, cum ar fi starea sănătății sau certuri cu anumite rude?
P10: Nu, nu. Nu. Le spun tot ce mă doare, tot… Nu ascund, nu.
Viața în absența fiului
Intervievator: Ce schimbări au apărut în viața dumneavoastră după ce au plecat copiii în străinătate?
P10: Ce schimbări… Am rămas mai singură, mai fără vizite… veneau des…
Intervievator: Vă trimite sau vă aduce anumite lucruri la care înainte nu aveați acces?
P10: Nu pot să zic… nu.
Intervievator: Sunt activități obișnuite pe care vă vine greu să le îndepliniți acum, în absența fiului?
P10: Munca fizică. Activitatea fizică pe care nu prea mai pot sau o mai fac de-acuma.
Intervievator: Ați văzut sau ați auzit despre echipamente care v-ar face viața mai ușoară?
P10: Nu m-am interesat deocamdată, nu.
Intervievator: Aș vrea să facem un exercițiu de imaginație și să vă gândiți că ați putea să aveți o mașinărie, ca un fel de robot, care să vă facă viața mai ușoară, să vă ajute și chiar să vă facă viața mai plăcută. Ce credeți că ar trebui să facă acest robot și cum ar arăta el?
P10: Nu știu. Pentru noi, ăștia mai bătrâni, un robot pentru comunicare?
Intervievator: Și pentru comunicare.
P10: Să nu te mai simți singură?
Intervievator: Da…
P10: Mă gândesc că dacă nu mai pot să mă mai deplasez să-mi facă anumite servicii, așa… Să se ducă, de exemplu, să îmi cumpere pâine, cartofi…
Intervievator: Și cum ar trebui să arate ca să fie cât mai plăcut să locuiți cu el?
P10: Ar trebui să arate ca ceva prietenos… ceva… să poți să te împrietenești cu el, să nu fie rece. Așa văd eu.
Intervievator: Să fie pătrat, rotund, înalt, scund?
P10: Să fie de înălțimea mea, 1,60 m, dacă se poate. Femeie, bărbat, nu contează.
Proiecte
Intervievator: Ținând cont de experiența fiului dumneavoastră, care credeți că sunt principalele avantaje ale plecării în Anglia?
P10: V-am mai zis. Principalele avantaje sunt viitorul copiilor lui, că are trei copii.
Intervievator: Și care credeți că sunt dezavantajele?
P10: Eu văd ca pe un dezavantaj plecatul din țară, departe de frați, de surori, de neamurile apropiațe… chiar și de mine… Ăsta e dezavantajul lor… că nu sunt aproape, cu verișori, cumnați, cu neamurile. Chiar și cu un vecin cu care s-a înțeles cel mai bine, chiar și cu un prieten din copilărie… Nu, sunt privați. Acolo, și-a făcut alți prieteni, altă…
Intervievator: O altă viață.
P10: Altă viață, da.
Intervievator: Plănuiți să mergeți în vizită la ei?
P10: Da. Mi-ar plăcea să merg și aș vrea să mai merg cât mai pot. Și mi-e teamă că nu o să mai pot și atunci… o să fie mai greu.
Intervievator: V-ați gândit vreodată să vă mutați în Anglia, la fiul dumneavoastră, sau în Spania, la fiica dumneavoastră?
P10: Să știți că m-am gândit… numai în momentul când nu o să mai pot să mă mai deplasez… M-am gândit, da.
Intervievator: Ați discutat cu ei despre asta, ce spun?
P10: Da. Da. Da. Am discutat cu toți. Și e… ok… ei vor să… Adică ce vrea eu să fac, nu…
Intervievator: Credeți că fiul dumneavoastră ar mai dori să revină vreodată în România?
P10: Nu. Nu.
Intervievator: Ce ar trebui să se întâmple ca el să se răzgândească?
P10: Nu știu. Doamne ferește, să îl dea afară de acolo, să-i trimită acasă.
Intervievator: Să-i dea afară din țară.
P10: Să vină românii acasă, da.
Intervievator: Cum credeți că va fi viața dumneavoastră peste cinci ani?
P10: Eu sper să fie aceeași. Adică starea de sănătate să fie aceeași, să mă viziteze copiii, să pot să plec la ei, să pot să mă descurc să-mi fac trebușoarele. Așa sper. Așa vreau eu să văd.
Intervievator: Dar pentru fiul dumneavoastră, ce credeți că se va schimba, cum va arăta viața lui peste cinci ani?
P10: Pentru el… Pentru el, va arăta undeva altfel… O să crească copiii mari, o să-i mai dea la școli, o să arate altfel.
Intervievator: În încheierea acestui interviu, v-aș ruga să vă imaginați că tot ce mi-ați povestit acum este ca o carte nescrisă și să facem o copertă a acestei cărți. Cum credeți că ar trebui să arate coperta? O imagine sugestivă.
P10: O imagine… Eu cu nepoții și copiii.
Intervievator: Într-o singură fotografie, împreună?
P10: Într-o singură fotografie, da.
Intervievator: Vă mulțumesc foarte mult!
P10: Cu plăcere!
Interview Parent P10
- Identification
Interviewer Your Age?
P10: 65.
Interviewer: How many of your children have gone abroad?
P10: 2.
Interviewer: What country are they in?
P10: Spain and England.
Interviewer: How long have they been there?
P10: 12-13 years.
Interviewer: Do you have any other children left in the country?
P10: 2.
- What it was like before the son left
Interviewer left? Who are you living with at the moment?
P10: Alone.
Interviewer: What is the name of one of your children? Let’s talk about one of them.
P10: C. [son’s name is mentioned]
Interviewer: How old is your son, C.?
P10: 42.
Interviewer: Was he living with you before he went abroad?
P10: No.
Interviewer: Where did he go?
P10: England.
Interviewer: England. Was he married? Did he have children?
P10: Yes, he was married and had one child.
Interviewer: Did his family leave with him?
P10: They left with him.
Interviewer: What is his job, what did your son do there?
P10: He was working in constructions.
Interviewer: And how often did you used to see each other when he was in Romania?
P10: In Romania, we saw each other more often. Every two or three months.
Interviewer: And what did you use to talk about?
P10: How I was doing, whether I was alright… He would bring me some things I needed…
Interviewer: Did he help you in any way with household chores?
P10: He would help me with work in the garden or in the yard when he had the time.
Interviewer: Did you use to help him with anything?
P10: [sighs] With some things… Whatever I had to give… eggs, cheese, milk and that’s it. Not really. I didn’t have much money…
Interviewer: When did your son go abroad, in what year?
P10: I think in 2003… 2005, I don’t know exactly.
Interviewer: Why did he leave the country?
P10: For a better life, probably. It was his decision to leave.
Interviewer: When you found out he wanted to leave the country, did you approve? What did you tell him?
P10: I didn’t really approve. I told him to look after them and… They knew better what was best for them.
- After the son left
Interviewer: You said two of your children live abroad, one in England and one in Spain. Why are they in different places and not together?
P10: They couldn’t have gone together, because my daughter went to Spain with her husband. Her husband left first and then brought her with him. And… someone helped my son get to England. A friend.
Interviewer: And who do you keep in touch with more, your daughter or your son?
P10: With both. I am equally close with both.
Interviewer: Two of your children are still in the country. What kind of relationship do you have with them? Do you see each other…
P10: Very good, yes. We meet, they visit home as often as they can…
Interviewer: Do you have any other relatives in the city or in the village, where you live?
P10: Not here, I’m on my own.
Interviewer: But do they have close relatives abroad?
P10: No. No.
Interviewer: What is your son’s job there now? What does he do?
P10: He still works in construction.
Interviewer: Does he help you in any way now?
P10: Yes. He sends me packages, he sends me money. Yes, he helps me.
- Communication
Interviewer: How often do you talk, how frequently?
P10: We talk once a week. We talk often.
Interviewer: And how do you communicate? Via WhatsApp, on the phone?
P10: Only via WhatsApp, not on the phone.
Interviewer: Did you have to learn to use the equipment, to use the phone?
P10: Yes, they taught me, of course, because I didn’t know how to use it.
Interviewer: Who taught you?
P10: Them, my children.
Interviewer: What were the difficulties you encountered when you learned to use your smartphone?
P10: The English language. I didn’t understand it. That was the first difficulty. Other than that, I managed.
Interviewer: Who usually makes the call, you or your children?
P10: They usually call, because they call when they have time, when they aren’t busy with work… Usually, they call.
Interviewer: Do you call them sometimes?
P10: No… Very rarely.
Interviewer: On what occasions do you call? If you need something, if something has happened?
P10: No. To ask how they’re doing… to ask how they’re doing, whether they are alright, how the children are doing, because I have grandchildren, I have… How they’re doing at school, at kindergarten, if…
Interviewer: Last time, for example, what did you talk about?
P10: Last time, for example, I talked to my daughter in Spain about her child. She told me he’s starting kindergarten, I asked how he’s doing, what he’s learning, that’s what we talked about.
Interviewer: Do they ask you to do certain things for them, to send them anything?
P10: No, no.
Interviewer: But do they ask you if you would like them to send you anything?
P10: They always do.
Interviewer: Or do you ask them for things from there?
P10: No, no, but I don’t even need to ask because they send me things. They usually know what I need.
Interviewer: Are there things you feel you can’t discuss with your children abroad?
P10: No, no. We are all honest with each other. No, no.
Interviewer: Have you ever felt that there are certain things you can only discuss face to face and not over the phone?
P10: No, no.
- How the relationship with the son evolved (important stages / significant moments)
Interviewer: How often does your son come home?
P10: Every year. Every year he takes a vacation.
Interviewer: What did you do the last time he was here, when he visited?
P10: What we did last time… He helped me a lot here, around the house, with chores, there were some things he had to do. For example, I changed the electrical network at home… he did whatever work he could around the yard for me.
Interviewer: Have you ever visited your son in England?
Interviewer: And what impressed you there in particular?
P10: What impressed me… everything! Their lifestyle… everything!
Interviewer: Can you describe to me your first visit there, the day you arrived?
P10: [laughs] The day I arrived… Everything seemed new to me, everything… First of all, it felt like I was a long, long way from home and [emphasizes] foreign… it was foreign, it was…
Interviewer: And can you describe the day you returned home? How did you feel?
P10: Aah… I couldn’t wait to leave. I couldn’t wait to get to the airport! Yes…
Interviewer: What do you know about the place where your son lives now? Can you describe his home to me a little?
P10: He lives in a house. It has a small yard. The big houses there… compared to an apartment here… He has a very nice place.
Interviewer: What do you know about his job? Does he tell you about it or does someone else?
P10: He tells me about his work there… That he’s in charge of supplies… he handles the supplies, mostly.
Interviewer: Do you think your son has left permanently?
P10: Yes. Because he’s bought a personal property there, and… Definitely, yes. At least that’s what he tells me.
Interviewer: That he’s not coming back?
P10: Yes.
Interviewer: Do you think there are any benefits to your son going abroad? And what would they be?
P10: For him or for me?
Interviewer: For him.
P10: For him, there are advantages, yes. There are benefits… I see the benefits for the future of his children. And… a better salary, a better life, no stress, no…
Interviewer: But do you benefit from his leaving in any way?
P10: For me… I don’t know. There are advantages as well as disadvantages. I mean, I’m thinking about when I’m older, I don’t know how much he will be able to help me physically, not financially. Financially…
Interviewer: Is there anything you try to hide from your son, such as things related to your health or quarrels with certain relatives?
P10: No, no. No. I tell them whenever something hurts, everything… I don’t keep anything from them, no.
- Life in the absence of the son
Interviewer: How has your life changed since your children went abroad?
P10: How has it changed… I’m alone most of the time, with no visits… they used to visit often…
Interviewer: Does he send or bring you things you didn’t have access to before?
P10: I can’t say… no.
Interviewer: Are there any common activities that you find difficult to perform now, in the absence of your son?
P10: Physical work. The physical activities I’m not really capable of anymore.
Interviewer: Have you seen or heard about equipment that could make your life easier?
P10: I haven’t looked for any yet, no.
Interviewer: I would like to do an imagination exercise and imagine that you could have a machine, like a kind of robot, to make your life easier, to help you and even make your life more enjoyable. What do you think this robot should do and what should it look like?
P10: I don’t know. For us, old people, a robot for communication?
Interviewer: For communication as well.
P10: So you don’t feel alone anymore?
Interviewer: Yes…
P10: I think that if I can’t stand up on my own anymore, it could do some things for me, like… For example, it could go buy me bread, potatoes…
Interviewer: And what should it look like for you to enjoy living with it?
P10: It should look friendly… something… something you can befriend, it shouldn’t be cold. That’s how I see it.
Interviewer: Should it be square, round, tall, short?
P10: It should be my height, 5 foot 3, if possible. Female, male, it doesn’t matter.
- Projects
Interviewer: Given your son’s experience, what do you think are the main benefits of going to England?
P10: I’ve already told you. The main advantage is the future of his children. He has three children.
Interviewer: And what do you think are the disadvantages?
P10: I think it’s a disadvantage that they left the country, that they’re far from their brothers, sisters, close relatives… even me… This is their disadvantage… that they aren’t close to their cousins, their siblings-in-law, their relatives. Even the neighbours they used to get along with, even their childhood friends… No, they’re far away from everyone. There, he’s made other friends, another…
Interviewer: Another life.
P10: Another life, yes.
Interviewer: Do you plan to visit them?
P10: Yes. I would love to go, and I would like to do it while I still can. And I’m afraid I won’t be able to anymore and then… it will be more difficult.
Interviewer: Have you ever considered moving to England with your son, or to Spain with your daughter?
P10: I have, actually… only when I can’t stand up on my own anymore… I’ve thought about it, yes.
Interviewer: Have you talked to them about it? What do they think?
P10: Yes. Yes. Yes. We’ve all talked about it. And it’s… alright… they want to… I mean, they want me to do what I want…
Interviewer: Do you think your son would ever want to return to Romania?
P10: No. No.
Interviewer: What should happen for him to change his mind?
P10: I don’t know. Only if, God forbid, he gets fired, if they get sent home.
Interviewer: If they’re forced to leave the country.
P10: If the Romanians here have to go home, yes.
Interviewer: What do you think your life will be like in five years?
P10: I hope it will be the same. I mean, I hope I’ll be as healthy, that my children will visit me, that I’ll be able to visit them and manage on my own. That’s what I hope for. That’s what I’d like to think.
Interviewer: But what do you think will change for your son, what will his life look like in five years?
P10: For him… For him, it will be different… His children will be older, he will send them to school, it will be different.
Interviewer: To conclude this interview, I would like you to imagine that everything you have told me now is an unwritten book, and to imagine a cover for this book. What do you think the cover should look like? An evocative picture.
P10: A picture… Me with my grandchildren and children.
Interviewer: In one photo, together?
P10: In one photo, yes.
Interviewer: Thank you very much!
P10: You’re welcome!
