Interviu părinte P11
Identificare
Intervievator: Vârsta dumneavoastră?
P11: 64 de ani.
Intervievator: Câți copii aveți plecați?
P11: 2.
Intervievator: În țară mai aveți copii?
P11: În țară am unul și plecați, doi, în Spania, fată și băiat.
Intervievator: De câți ani au plecat?
P11: Au plecat din 2012.
Cum era înainte de plecarea copiilor
Intervievator: Cu cine locuiți acum?
P11: Acum locuiesc singură.
Intervievator: Cum se numesc copiii dumneavoastră? Haideți să luăm doar un caz, băiatul sau fata.
P11: Fata mea se numește A. [este menționat numele fiicei] Ea a plecat cu soțul acolo și împreună au un copil născut acolo.
Intervievator: Câți ani are fata dumneavoastră?
P11: 34 de ani.
Intervievator: Aveți fotografii cu fata dumneavoastră? Unde le țineți?
P11: Da, am fotografii de la nuntă, fotografii așa…
Intervievator: Și unde le țineți pe acestea? Aveți un album foto sau aveți…
P11: Da, am un album foto, da.
Intervievator: Înainte de plecare, fata locuia cu dumneavoastră?
P11: Da, da. Locuia cu mine. Ulterior, s-au mutat în apartament la soțul ei și după aceea au plecat în afară.
Intervievator: Aveau copiii înainte să plece?
P11: Înainte să plece nu aveau copii. Copilul a rezultat acolo, în Spania, și au plecat să își facă și ei un rost mai bun, să își facă și ei…
Intervievator: Fata dumneavoastră muncea când era în țară?
P11: Când eram în țară nu, nu muncea, nu avea serviciu, doar terminase liceul și nu…
Intervievator: Cât de des vă vedeați cu fata dumneavoastră când era în țară?
P11: Destul de des, destul de des, aproape în fiecare zi, pot să zic.
Intervievator: Și ce făceați? Despre ce vorbeați?
P11: Diverse, ca mamă-fiică, orice discutam, orice.
Intervievator: Erau și activități la care vă ajuta?
P11: Activități casnice, care îi plăceau foarte mult, da, și se implica, totuși, da.
Intervievator: Când erau în țară, dumneavoastră îi ajutați în vreun fel?
P11: Întotdeauna i-am ajutat, da. Atunci când îmi cereau ajutorul, când aveau nevoie, sigur că da. Da, da, îi ajutăm cu diverse lucruri casnice, da.
Intervievator: De ce a plecat fata dumneavoastră în străinătate?
P11: Pentru că… Cum v-am spus… A plecat să își facă și ea un rost mai bun. Adică… ca orice tânăr, na, visa la un apartament mai mare sau așa, dar să fie mai bine întreținut și… na, să aibă și ei o mașină… lucruri din astea.
Intervievator: Când ați aflat că vrea să plece, ați fost de acord? Ce i-ați spus?
P11: Nu, n-am fost de acord. Eu nu am fost de acord. Dar i-am și respectat totodată decizia și… Eu nu am fost de acord pentru că am zis că așa cum e, cum nu e la noi în țară, totuși să fie la noi în țară. Totuși, au plecat.
După plecare
Intervievator: Copiii sunt în același loc, cei care au plecat? În aceeași țară.
P11: Da. În aceeași localitate acolo, în Spania, da, și se vizitează ei.
Intervievator: Ce fel de relație aveți cu ei? Cu cine țineți mai mult legătura, cu fata sau cu băiatul?
P11: Concomitent. Cu amândoi. Amândoi mă sună foarte des. Cu amândoi țin legătura în limita posibilităților lor, de câte ori au și ei posibilitate și timp să stăm de vorbă, în general, sâmbăta și duminică, dar destul de des vorbim.
Intervievator: Mai aveți și alte rude în orașul unde locuiți?
P11: Da, da.
Intervievator: Vă înțelegeți bine cu acestea? Vă vizitează, vă sunați?
P11: Da, ne vizităm, ne sunăm, sigur că da.
Intervievator: Fata dumneavoastră ce face acum în Spania?
P11: Acum nu face nimic. Are grijă de copil… copilul ei s-a născut cu probleme… așa. Un fel de retard, și acum e asistent maternal pentru copilul ei.
Intervievator: Vă ajută în vreun fel pe dumneavoastră acasă? Adică vă mai trimite ceva financiar?
P11: Dacă i-aș cere ajutorul, probabil că da, m-ar ajuta cu dragă inimă, dar nu, eu sunt mulțumită să le fie lor bine acolo.
Comunicarea
Intervievator: Cât de des vorbiți cu ei? Vorbiți periodic sau doar la anumite evenimente speciale?
P11: Nu, nu, nu, nu. Vorbim periodic. Vorbim sâmbăta, duminică, v-am zis, în funcție de disponibilitatea lor. Dar vorbim destul de des, da.
Intervievator: Cum comunicați, pe telefon, pe WhatsApp?
P11: Pe telefon, da. Pe WhatsApp, pe video, da.
Intervievator: A trebuit să învățați să folosiți un smartphone ca să vorbiți pe video.
P11: Sigur că da.
Intervievator: Ați întâmpinat dificultăți?
P11: Da, prima dată da, [râde] nu știam să îl folosesc. Și după aceea, așa, cu ajutorul lor, am început să… da.
Intervievator: Cine sună de obicei, dumneavoastră sau ei?
P11: Ei sună. Ei sună… Și eu mai rar, dar nu știu cât de disponibili sunt și… sunt foarte ocupați cu treburile lor, dar ei sună.
Intervievator: Se întâmplă să sunați și dumneavoastră la anumite ocazii sau când vreți îi spuneți ceva?
P11: Da, sigur că da, normal, la zilele de naștere. Sigur că da, la evenimente mai importante, sigur că da, sun și eu normal.
Intervievator: V-ați dori să vorbiți mai des sau mai rar cu copiii dumneavoastră?
P11: Nu mi-aș dori… Atât cât vorbesc acum e suficient, adică nu că suficient… e ok, și din partea mea, și din partea lor… Noi, de câte ori [accentuează] simțim că avem nevoia să vorbim unul cu celălalt… nu că doar așteptăm weekendul sau așa… Doar s-a întâmplat și în timpul săptămânii și seara, după muncă, și așa… Nu, de câte ori simțim nevoia, că na, vrem să aflăm ceva din țară, vrem să știm ceva despre altcineva, da…
Intervievator: În ultima discuție, despre ce ați vorbit? Despre ce discutați de obicei?
P11: Ultima discuție a fost [despre] reîntoarcerea acasă… Cu evenimentele care sunt acum și pe care le trăim… să fim împreună, să fim cu toții, să fim… Asta e ultima discuție pe care am avut-o cu ei.
Intervievator: Vă roagă vreodată să faceți anumite lucruri pentru ei sau să le trimiteți ceva?
P11: Așa, dorul de acasă, pachete cu diverse bunătăți de acasă pe care le făceam. Sigur că da, da.
Intervievator: Vă întreabă și ce v-ați dori să vă trimită ei de acolo sau îi rugați dumneavoastră?
P11: Sigur că da, da, da. Eu nu știu ce-i acolo și nu e acolo, dar da, și ei îmi trimit pachete, da.
Intervievator: Sunt lucruri pe care simțiți că uneori nu le puteți discuta cu ei?
P11: Sunt lucruri, sigur că da, sunt lucruri.
Intervievator: Ați simțit vreodată că poate dacă ați fi fost față în față ați fi putut să-i spuneți altfel anumite lucruri?
P11: Da, da, sigur că da.
Cum a evoluat relația cu fiica (etape importante/ momente semnificative)
Intervievator: Cât de des vine fiica dumneavoastră în țară?
P11: A venit și la doi ani, și la trei ani… Da, cam așa.
Intervievator: Și ce ați făcut când v-ați reîntâlnit, când vin acasă, ce faceți?
P11: [ton entuziasmat] Ce să facem, facem… pregătim bunătățile care le plac lor… sigur că da. E o atmosferă de familie. Ne unim cu toții, neamuri, toți venim aici. Sigur că da, e un eveniment deosebit când vin ei acasă.
Intervievator: Dumneavoastră ați fost vreodată la fata dumneavoastră în Spania?
P11: Da, am fost când a născut.
Intervievator: Și ce v-a impresionat în țara respectivă în mod deosebit? Ce v-a plăcut acolo?
P11: În mod deosebit mi-a plăcut acolo unde a născut, la spital… cum să zic, personalul spitalului, amabilitatea personalului de la spital. Cu câtă grijă te tratează și respect față de copil, de pacient și de oricine, da, foarte mult m-a [impresionat]… M-a impresionat… toți locuitorii de acolo erau foarte deschiși și salutau, parcă te cunoșteau de, nu știu, așa…
Intervievator: Puteți să-mi descrieți prima vizită? Când ați ajuns prima dată în Spania? Ce vă mai amintiți?
P11: [râde] Da, prima vizită, pot să spun, începând de la aeroport, că nu mai fusesem niciodată cu avionul [râde]… Da, și când am ajuns în aeroportul mare de la Madrid, n-am știut unde e poarta și… așa, mici incidente din astea.
Intervievator: Când v-ați întors în țară, cum v-ați simțit după ce ați vizitat Spania?
P11: Ca la mine acasă.
Intervievator: Ce știți despre unde locuiește fata dumneavoastră? Puteți să-mi descrieți puțin locuința?
P11: Da, e o casă cu etaj, destul de cochetă, cu tot ce-i trebuie, cu absolut tot ce-i trebuie. Foarte bine, da, unde stau.
Intervievator: Credeți că fata dumneavoastră a plecat definitiv?
P11: Nuuu, niciodată nu vreau să cred lucrul ăsta.
Intervievator: Credeți că se va reîntoarce în țară?
P11: Sigur că da. Sigur. Cu siguranță se va întoarce în țară datorită faptului… copilul pe care îl are… Da, sigur o să vină în țară.
Intervievator: Există și avantaje ale plecării copiilor în străinătate și care ar fi acestea?
P11: [face pauză] Din punctul meu de vedere, nu cred că există avantaje să plece de acasă, dar, mă repet, e decizia lor. Acolo… nu că se câștigă mai ușor, că se muncește, dar probabil că munca lor e plătită mai bine și… da, asta e.
Intervievator: Există și lucruri pe care încercați sau ați încercat să le ascundeți, cum ar fi starea sănătății sau certuri cu rudele?
P11: Sigur că da, că nu poți să-i îngrijorezi sau să-i împovărezi cu problemele tale de aici când și ei le au pe ale lor. Nu. Problemele mele sunt problemele mele, ale lor… Probabil că și ei, la rândul lor, nu-mi spun nici ei toate problemele pe care le au și… Da, sigur, că sunt lucruri pe care nu putem să… Adică să nu ne facem rău unii altora, să nu ne îngrijorăm unii față de alții.
Viața în absența copiilor
Intervievator: Ce schimbări au apărut în viața dumneavoastră după ce copiii au plecat în străinătate?
P11: Ce să zic… Nu-s prea mari schimbări, numai că nu e bine singur, nu e bine. Dorul de copil, dorul de nepot… Când te așezi la masă, te gândești, uite, dacă ar fi și ei, ar mânca și ei… Chestii de-astea.
Intervievator: Vă trimite sau vă aduce de acolo lucruri la care înainte nu aveați acces?
P11: Nu neapărat. Nu neapărat. Mai sunt și lucruri pe care, da, poate nu le-am avut și mi le-au trimis, da.
Intervievator: Sunt activități obișnuite pe care vă vine greu să le faceți în absența copiilor?
P11: Sunt, sigur că da, sunt unele lucruri pe care nu pot să le mai rezolv singură și mi-ar fi trebuit ajutor, sigur că da. Înaintând în vârstă, sigur că ai nevoie de ajutor… [oftează]
Intervievator: Ați auzit de echipamente care v-ar putea face viața mai ușoară? Să vă ajute în gospodărie, de exemplu?
P11: Din astea medicale, vă referiți.
Intervievator: Și medicale. Da. O să merg mai departe. Aș vrea să facem un exercițiu de imaginație și să vă gândiți la un fel de robot care să vă facă viața mai ușoară, chiar mai plăcută, să vă ajute la comunicare sau la treburile casnice, să vă petreceți timpul cu acest robot… Ce ar trebui să poată face acesta și cum ar arăta?
P11: [râde] Eu știu ce ar trebui să facă…
Intervievator: În funcție de ce aveți nevoie, poate să apeleze copiii sau să vorbească cu dumneavoastră…
P11: Da, dacă robotul ar putea să mi-i aducă mai repede acasă [râde], să le ofere un sprijin mai bun, știu eu, ceva… sigur că da, da. Ar fi cel mai bine, în primul rând, ar fi cel mai bine să mi-i aducă acasă.
Proiecte
Intervievator: Ținând cont de experiența copiilor dumneavoastră în străinătate, care credeți că sunt principalele avantaje ale plecării lor?
P11: Avantajele astea sunt, că se pot realiza mult mai repede… Adică dorințele lor se pot realiza mai repede decât [atunci când] erau în țară. Așa, în achiziții personale ale lor, casă, mașină fiecare ce-și mai dorește.
Intervievator: Dar care credeți că sunt dezavantajele plecării lor?
P11: După părerea mea, dezavantajele… că nu sunt în țară. Nu sunt în țară. Și, când ești la tine acasă, ești… Oriunde ai fi, după părerea mea, oricât de bine ar fi, tot un chiriaș ești și tot un străin ești. Nu ești la tine acasă.
Intervievator: Plănuiți să mai mergeți la ei în vizită?
P11: Depinde cât o să mai stea acolo și dacă o să primesc invitație, dar acum, așa, cu vremurile pe care le trăim, nu cred că am să mai plec.
Intervievator: V-ați gândit vreodată să vă mutați la copiii dumneavoastră, în străinătate?
P11: Nu, niciodată.
Intervievator: Ați discutat și cu ei despre asta? Ei ce spun?
P11: Sigur că da. Nu. Niciodată, nu.
Intervievator: Cam în cât timp credeți că vor reveni copiii în România?
P11: Eu cred că în curând, un an, doi, cât de curând, nu cred că o să mai stea mult.
Intervievator: Dacă ar rămâne încă cinci ani plecați în străinătate, cum credeți că ar arăta viața lor peste cinci ani?
P11: Știu eu… probabil că mai bună, probabil că o să câștige mai mulți bani și o să vină cu ceva bănuți de acolo, că toată lumea pentru bani pleacă acolo, trebuie să înțeleagă lumea că pentru bani pleacă și așa… Știu eu, da, poate că mai bine.
Intervievator: Dar pentru dumneavoastră cum ar arăta viața peste cinci ani?
P11: Da, pentru mine, cum să mai arate, știu eu… Mai îmbătrânită, mai cu dor, mai… cu multe necesități, probabil o să am mai multe necesități, mai mult… o să-mi trebuiască mai mult ajutor, știu eu, da…
Intervievator: În încheiere, v-aș ruga să vă imaginați că tot ce mi-ați povestit este ca o carte nescrisă, o poveste de viață. Și acum aș vrea să facem coperta acestei cărți. O imagine sugestivă sau ca o fotografie. Cum vă imaginați dumneavoastră coperta cărții?
P11: Copiii mei să vină acasă. [se bâlbâie] Îmi e dor de copiii mei să vină acasă.
Intervievator: Ca o mamă care își așteaptă cu brațele deschise copiii?
P11: Sigur că da, sigur că da.
Intervievator: Vă mulțumesc foarte mult!
P11: Cu mare drag!
Interview parent P11
- Identification
Interviewer Your age?
P11: 64 years old.
Interviewer: How many of your children are living abroad?
P11: 2.
Interviewer: Are any of your children still in the country?
P11: One is in the country and two are in Spain, a girl and a boy.
Interviewer: How long have they been abroad?
P11: They left in 2012.
- What it was like before the daughter left
Interviewer: Who do you live with now?
P11: I live alone now.
Interviewer: What are your children’s names? Let’s only talk about one of them, the boy or the girl.
P11: My daughter’s name is A. [daughter’s name is mentioned] She went there with her husband, and they have a child who was born there.
Interviewer: How old is your daughter?
P11: 34 years old.
Interviewer: Do you have photos of your daughter? Where do you keep them?
P11: Yes, I have wedding photos, a few others…
Interviewer: And where do you keep them? Do you have a photo album or…?
P11: Yes, I have a photo album, yes.
Interviewer: Was your daughter living with you before she left?
P11: Yes, yes. She was living with me. Later, she moved in with her husband and then they left.
Interviewer: Did they have children before they left?
P11: They didn’t have children before they left. They had a child there, in Spain, and they left to have a better life, to achieve something…
Interviewer: Did your daughter have a job when she was in the country?
P11: No, she didn’t have a job when she was in the country, she had just finished high school and she didn’t…
Interviewer: How often did you see your daughter when she was in the country?
P11: Quite often, quite often, almost every day.
Interviewer: And what did you use to do? What did you use to talk about?
P11: Various things between mother and daughter, we would talk about anything, anything.
Interviewer: Were there any activities she used to help you with?
P11: With household chores, which she really enjoyed, yes, and she contributed a lot, yes.
Interviewer: When they were in the country, did you used to help them in any way?
P11: I always helped them, yes. When they asked me for help, when they needed it, of course I did. Yes, yes, I used to help them with various household chores, yes.
Interviewer: Why did your daughter go abroad?
P11: Because… Like I said… She left for a better life. I mean… like any young person, well, she dreamed of a bigger apartment or something, to afford its maintenance and… well, they wanted a car of their own… things like that.
Interviewer: When you found out she wanted to leave, did you approve of it? What did you tell her?
P11: No, I didn’t approve of it. I didn’t. But I also respected her decision and… I didn’t approve because I thought she should stay here, in our country, despite the disadvantages. But they still left.
- After the children left
Interviewer: Are your children in the same place? Did they both go to the same country?
P11: Yes. They live in the same town there, in Spain, yes, and they visit each other.
Interviewer: What kind of relationship do you have with them? Who do you keep in touch with the most, the girl or the boy?
P11: The same with both. They both call me very often. I keep in touch with both of them as much as they can, whenever they have the time to talk. Usually, on Saturdays and Sundays, but we talk quite often.
Interviewer: Do you have any other relatives in the city where you live?
P11: Yes, yes.
Interviewer: Do you get along with them? Do they visit you, do they call you?
P11: Yes, we visit, we call, of course.
Interviewer: What is your daughter’s job now in Spain?
P11: She doesn’t have a job now. She’s taking care of the child… her child was born with a kind of disorder… he is mentally retarded, and now she’s a maternal assistant for her child.
Interviewer: Does she help you in any way? That is, does she help you financially?
P11: If I asked her for help, probably yes, she would gladly help me, but no, all I need is to know they are doing well there.
- Communication
Interviewer: How often do you talk to them? Do you speak regularly or only on special occasions?
P11: No, no, no, no. We talk regularly. We talk on Saturdays, Sundays, I told you, depending on their schedule. But we talk quite often, yes.
Interviewer: How do you communicate? On the phone, via WhatsApp?
P11: On the phone, yes. We make videocalls on WhatsApp, yes.
Interviewer: You had to learn to use a smartphone to make a videocall.
P11: Of course.
Interviewer: Did you encounter any difficulties?
P11: Yes, at first, yes, [laughs] I didn’t know how to use it. And then, with their help, I started to… yes.
Interviewer: Who usually calls? You or them?
P11: They call me. They call me… And I call them on rare occasions, but I don’t know if they have the time to talk and… they’re very busy, but they call me.
Interviewer: Do you call them sometimes on certain occasions or when there’s something you want to say?
P11: Yes, of course, yes, on their birthdays. Of course, on specials occasions, of course, I call them, too.
Interviewer: Would you like to talk to your children more or less often?
P11: I wouldn’t want… I talk to them often enough now, I mean, not necessarily enough, but… it works for all of us… We talk whenever we [emphasizes] feel the need to talk to each other… not on the weekends… We sometimes talk during the week and in the evening, after work, and so on… Yes, whenever we feel the need, because, you know, sometimes we want to know what’s happening, how one of us is doing, yes…
Interviewer: What did you last talk about? What do you usually talk about?
P11: The last discussion was [about] them coming home… With everything happening in the world… We should be together, all of us… This is what we last talked about.
Interviewer: Do they ever ask you to do certain things for them or send them anything?
P11: They ask for things they miss from home, packages with various homemade meals I used to cook for them. Of course, yes.
Interviewer: Do they also ask you what you would like them to send you from there or do you ask them for things?
P11: Of course, yes, yes. I don’t know what they do and don’t have there, but yes, they send me packages, too, yes.
Interviewer: Are there things you feel you can’t talk to them about sometimes?
P11: There are, of course there are.
Interviewer: Have you ever felt that maybe if you were face to face, you would be able to tell them more things than you do now?
P11: Yes, yes, of course.
- How the relationship with the daughter evolved (important stages / significant moments)
Interviewer: How often does your daughter visit the country?
P11: She comes back every two or three years… Yes, something like that.
Interviewer: And what do you do when you’re together again? When they come home, what do you do?
P11: [enthusiastically] What’s there to do? We… we cook the meals they like… of course. We feel like a family. We all get together, all the relatives, we all come here. Of course, it’s always a special moment when they come home.
Interviewer: Have you ever visited your daughter in Spain?
P11: Yes, I went there when she gave birth.
Interviewer: And what impressed you most about that country? What did you like there?
P11: I especially liked the place where she gave birth, the hospital… the hospital staff, their kindness. They treat you with such care and they respect the child, the patient and everyone, yes, I was very [impressed]… I was impressed… Everyone there was very open, and they greeted you as if they knew you, I don’t know, just like that…
Interviewer: Can you describe your first visit? When you first arrived in Spain? What do you remember?
P11: [laughs] Yes, I can say my first visit started at the airport, I had never been on a plane before [laughs]… Yes, and when I arrived at the main airport in Madrid, I couldn’t find the gate and… little incidents like that.
Interviewer: When you returned to the country, how did you feel after visiting Spain?
P11: I felt at home.
Interviewer: What do you know about the place where your daughter lives? Can you describe her home a little bit?
P11: Yes, it’s a one-story house, quite nice, and it has everything it needs, absolutely everything. Yes, they have a very nice place.
Interviewer: Do you think your daughter has left permanently?
P11: Nooo, I never want to believe that.
Interviewer: Do you think she will return to the country?
P11: Of course I do. Of course. She will definitely return to the country because… her child… Yes, she will definitely return to the country.
Interviewer: Are there any advantages to your children going abroad? And what would they be?
P11: [takes a moment] In my opinion, there is no advantage to leaving home, but again, it’s their decision. In Spain… they don’t make money more easily, they work hard, but their work is probably more well-paid and… yes, it is what it is.
Interviewer: Are there things you try or have tried to hide, such as health issues or quarrels with relatives?
P11: Of course, I can’t make them worry or burden them with my troubles here when they have their own. No. My problems are my own, theirs… In turn, they probably don’t tell me about all their troubles and… Yes, of course, there are things we can’t… I mean, we don’t want to hurt or worry each other.
- Life in the absence of the children
Interviewer: How has your life changed since your children went abroad?
P11: What can I say… It didn’t change much, but being alone is hard, it’s hard. When you miss your children, your grandchildren… When you sit at the table, you think, “Look, if they were here, we would be eating together…” Things like that.
Interviewer: Do they send or bring you things you didn’t have access to before?
P11: Not necessarily. Not necessarily. There are some things that, yes, maybe I didn’t use to have and they’ve sent them to me, yes.
Interviewer: Are there any common activities that you find difficult to do in the absence of your children?
P11: Of course, there are some things I can’t do on my own and I could use some help, of course. As you get older, of course you need help… [sighs]
Interviewer: Have you heard of equipment that could make your life easier? By helping you around the house, for example.
P11: Medical equipment, you mean.
Interviewer: Medical equipment, too. Yes. Let’s move on. I would like us to do an imagination exercise and picture a kind of robot that would make your life easier, even more pleasant, that would help you communicate or help with household chores, a robot you would spend time with… What should it be able to do and what would it look like?
P11: [laughs] How would I know what it should be able to do…
Interviewer: Depending on what you need, they can call your children or talk to you…
P11: Yes, if the robot could bring them home sooner [laughs], if it could help them in this sense, I don’t know, something like that… of course, yes. It would be best… First of all, it would be best if it could bring them home to me.
- Projects
Interviewer: Given your children’s experience abroad, what do you think are the main benefits of their leaving?
P11: The advantages are that they can achieve something much faster… I mean, they can reach their goals faster than [when] they were in the country. I mean, they can own more things, a house, a car, whatever they want.
Interviewer: But what do you think are the disadvantages of their leaving?
P11: In my opinion, the disadvantages… that they left their country. They left their country. And when you’re at home, you’re… Wherever you are, in my opinion, no matter how well you’re doing, it’s still as if you’re a tenant and you’re still a foreigner. You are not at home.
Interviewer: Do you plan to visit them again?
P11: It depends on how much longer they will stay there and whether they invite me, but now, with everything happening in the world, I don’t think I’m going again.
Interviewer: Have you ever considered moving in with your children abroad?
P11: No, never.
Interviewer: Have you talked to them about this? What did they say?
P11: Of course. No. Never, no.
Interviewer: When do you think your children will return to Romania?
P11: Soon, I think, in a year or two, soon, I don’t think they will stay much longer.
Interviewer: If they were to stay abroad for another five years, what do you think their life would look like in five years?
P11: I don’t know… it will probably be better, they will probably make more money and return with some, because everyone leaves for the money, people need to understand that it’s the money that they leave for… I don’t know, yes, maybe it will be better.
Interviewer: But what will your life be like in five years?
P11: Yes, what could it be like for me? I don’t know… I’ll be older, I’ll miss my children even more… I will have more needs, I will probably have more needs, more… I will need more help, I don’t know, yes…
Interviewer: To conclude, I would like you to imagine that everything you have told me is like an unwritten book, a life story. And now I’d like to picture the cover of this book. An evocative image or a photograph. How do you picture the cover of the book?
P11: My children coming home. [stutters] I miss having my children home.
Interviewer: Like a mother waiting for her children with open arms?
P11: Of course, of course.
Interviewer: Thank you very much!
P11: You’re very welcome!
