Interview: Two people reaching out to each other / Interviu: Două persoane care își întind mâna

Interviu emigrant M9

• Identificare

Intervievator: Vârsta dumneavoastră, vă rog!

M9: 37 de ani.

Intervievator: Țara de rezidență?

M9: Spania.

Intervievator: În ţară aveți un părinte sau ambii părinți?

M9: Un părinte, mama.

Intervievator: Câți ani are mama dumneavoastră?

M9: 60 de ani. 

• Viața în România și motivul plecării

Intervievator: Cum era viața dumneavoastră în România înainte de plecare?

M9: Munceam, era ok! Nu am avut neajunsuri!

Intervievator: Aveaţi un loc de muncă? Cum era acest loc de muncă? Ce făceați?

M9: Munceam la o agenţie imobiliară.

Intervievator: Vă ajungeau banii? Erați ok financiar?

M9: Da.

Intervievator: Cum era atmosfera în familie în acea perioadă?

M9: Era bine. Am avut probleme pentru că tata a murit când noi aveam 15 ani şi bineînţeles am fost obişnuiţi cu un anumit nivel de trai şi când tata a murit, mama nu a putut să ne mai dea lucrurile pe care ni le dădea înainte. Dar nu pot să spun că am avut lipsuri cum ar fi alimentația sau îmbrăcămintea.

Intervievator: Mai aveți frați surori care stau în România?

M9: Da. Mai am o soră în România. Este căsătorită, are 2 copii. 

Intervievator: Câți fraţi sunteţi în total? 

M9: 2 SURORI.

Intervievator: Până să plecați aţi locuit cu părinții?

M9: Da.

Intervievator: Și ce făceați când erați acasă împreună cu mama dumneavoastră, cam cum era în acea perioadă când vă întâlneaţi? Care erau obiceiurile?

M9: Nu prea mult acasă pentru că munceam şi în weekend plecam la mare. Sunt foarte mulţi ani de atunci. Din 2006 sunt în Spania. Mă întâlneam cu mama mai mult seara pentru că ea lucra la Combinatul Siderurgic din Galaţi! Ne întâlneam la masă! 

Intervievator: Era nevoie să vă ajutați în acea perioadă mama? Care era situația materială a familiei?

M9: Eu când eram în România şi munceam nu plăteam nimic. A fost o perioadă în 2011-2017 când mama nu a muncit şi atunci venitul era mai mic şi a fost o perioadă mai agitată.

Intervievator: Şi atunci îi trimiteaţi din străinătate? Ca în acea perioadă eraţi plecată, nu?

M9: Da. Şi a mai fost o perioadă de 2 ani când a trebuit să îi trimit în fiecare luna ca a avut o problemă. Şi m-am pus de acord cu sora mea ca salariu pe care ea îl câştiga să îl trimitem noi acolo.

Intervievator: Cum v-ați hotărât să plecați din România?

M9: Aveam un prieten. Prietenul meu a plecat în Spania. Eu am venit în vacanţă în octombrie 2006 şi aşa am plecat. După aceea mi-a părut rău dar la un moment dat te înveţi. Şi poate ai vrea să te întorci în România, dar te întorci, ai vrea să te întorci dar vezi birocraţia, corupţia, chestii astea. Şi nu… Nu neapărat vorba de bani. Acum am magazinul ăsta care este al meu, dar de multe ori eram angajată la cineva. De multe ori câştigi mai mult în România decât aici. Din moment ce plăteşti chirie şi tot ce trebuie pentru un apartament, dacă nu vrei să stai cu 100 de persoane într-un apartament, dacă vrei să stai singur, e mai bine în România. Pe mine cred că birocraţia, corupţia şi sistemul sanitar sunt 3 lucruri care contează.

Intervievator: Aţi mai lucrat şi în alte ţări?

M9: Doar aici. Sunt într-o staţiune turistică.

Intervievator: Și din ce an aveţi magazinul?

M9: Din 2017. Dar din 2006 am muncit 10 ani într-un magazin. 

Intervievator: Deci de când ați plecat din țară aţi fost în magazine ca vânzătoare, să spunem?

M9: Nu am fost doar vânzătoare. M-am mai ocupat de achiziţii, de marfă, de personal.

Intervievator: Ce a spus mama dumneavoastră, chiar și sora dumneavoastră, când ați luat decizia de a pleca în străinătate?

M9: Mama nu a fost de acord şi nici în ziua de astăzi nu este de acord. Sora mea mi-a zis: Du-te şi vezi ce e, dacă rămâi sau nu!

Intervievator: A încercat mama dumneavoastră să vă schimbe oarecum hotărârea de a pleca?

M9: Da, de fiecare dată. Când vorbesc cu ea la telefon. Şi acum, de exemplu, am fost pe 30 decembrie în România şi a fost singura dată când am stat 3 luni de zile acasă şi vă daţi seama!

Intervievator: Când v-ați hotărât să plecați v-ați propus o perioadă anume după care să vă întoarceți?

M9: Nu! 

Intervievator: Deci când aţi plecat nu v-ați gândit dacă va mai întoarceţi sau nu! Sau aţi fost hotărâtă să rămâneţi acolo?

M9: Nu, nu m-am gândit la asta. Nici dacă să rămân sau să mă întorc!

Intervievator: Dar, v-ați propus să realizați ceva acolo și după să vă întoarceți? Care a fost scopul plecării?

M9: Am plecat pentru că eram foarte îndrăgostită de o persoană.

Intervievator: Când ați plecat. Ce știați că vă așteaptă acolo, ce știați despre țara respectivă?

M9: Nu ştiam foarte multe! Doar ca persoana cu care eram în momentul acela a promis că o să îmi găsească un loc de muncă, adică îl cunoșteam, îi cunoșteam familia! Nu cunoșteam foarte multe lucruri cum ar fi cât aş putea să câştig la un loc de muncă sau unde aş putea să muncesc. Am zis că la început muncesc orice, nu contează.

Intervievator: Dar despre țara respectivă ce ştiaţi, despre Spania?

M9: Nu aveam nicio aşteptare fiindcă aveam 23 de ani şi aveam o altă gândire. Dacă aş fi acum probabil mi-aş pune întrebările astea, dar la 23 de ani nu îmi puneam multe întrebări. 

Intervievator: Ce amintiri aveţi din prima zi, când ați ajuns în Spania?

M9: Îmi amintesc că ploua şi mi se părea totul trist. Aveam inima strânsă că nu cunoşteam pe nimeni decât pe prietenul meu. Este greu la început. 

• Adaptarea în țara gazdă

Intervievator: Dar din primele zile, cum a fost când ați ajuns acolo? Prima săptămână de exemplu?

M9: Îmi amintesc că nu ştiam să vorbesc în afară de Ola. Eram obișnuită să muncesc şi m-am simţit greu că la început nu am muncit. Eu am muncit de la 18 ani şi mi s-a părut greu. Eu am muncit toată viaţa şi nu am soţ femeie de casă, ca să zic aşa. Nu am amintiri foarte ok pentru că e fix perioada în care eu nu am muncit. Asta mi s-a părut greu. Ce se întâmplă, în momentul în care tu nu eşti independentă şi bărbaţii sunt super misogini şi au impresia că trebuie să fii „sluga lor” pentru că pune o bucată de mâncare pe masă, sau ceva de genul. A fost o perioadă oarecum tristă. Nu ştiam limba. Singura persoană cu care vorbeam era prietenul meu. Sunt mai multe lucruri. Eu în România mă duceam, vorbeam, cunoșteam o grămadă de lume. Adică nu stăteam nicioadata în acelaşi loc. Şi a trebuit să ajung la un mod de viaţa sedentar pentru câteva luni şi scade stima de sine foarte mult. Eşti izolat, pur şi simplu.

Intervievator: Au fost situații în care unele lucruri au fost mai rău decât vă așteptați?

M9: Da, perioada asta de la început şi perioada pe care am avut-o cu acest băiat. El era total schimbat faţă de cum era în România. A fost mai greu pentru că eu sunt o persoană foarte orgolioasa şi în momentul în care îmi doream să îmi iau bagajul şi să plec nu îl luăm şi nu plecăm pentru că eram foarte orgolioasă şi nu vroiam să mă întorc să zică mama mea: A, de ce ai plecat? Cel puţin în primii 3 ani de când am ajuns aici de foarte multe ori mi-am făcut bagajul să plec acasă! Şi mă întorceam în primul rând din cauza orgoliului.

Intervievator: Să înţeleg că aţi stat cu acest băiat 3 ani? Şi după aceea ce s-a întâmplat? 

M9: În anul 2009 ne-am despărţit. El muncea deja din 2007. A fost greu pentru că la început eşti singur şi crezi că doar persoana asta te înţelege. Te aştepţi să te ajute un conațional, nu un străin. Dar ajungi la un moment dat să îţi dai seama că te ajută un străin şi o persoană care ar trebui să te înţeleagă, nu te înţelege. 

Intervievator: A fost greu să vă găsiţi un loc de muncă?

M9: Da, a fost greu!

Intervievator: De ce aţi luat decizia de a rămâne acolo şi nu v-aţi întors acasă după ce v-aţi despărţit de persoana iubită?

M9: Nu m-am despărţit pentru că eu aveam un loc de muncă, mă înţelegeam foarte bine cu şeful şi colegele şi aveam şi chirie care era ok că preţ. Nu m-am gândit la asta!

Intervievator: Au fost perioade în care a trebuit să faceți mult sub nivelul dumneavoastră de calificare?

M9: Nu!

Intervievator: Mi-aţi spus că nu cunoșteați deloc limba în momentul în care aţi ajuns în Spania. Dar acum? O cunoaşteţi?

M9: Da.

Intervievator: Acum cât de ușor vă descurcați de exemplu în conversații, cum vorbiți? La ce nivel sunteţi?

M9: Nivel înalt. Am fost nevoită să învăț să vorbesc spaniola la un nivel mediu în primele 2-3 luni, după care am învățat să o vorbesc la un nivel înalt 

Pentru că șeful meu m-a lăsat singură în magazinul în care lucram am fost nevoită să învăț engleză, mă înțeleg cu francezii și portughezii.

Intervievator: Deci aţi fost nevoită să învățați mai multe limbi străine?

M9: În momentul în care lucrezi într-un loc unde vin oameni de toate naționalitățile eşti nevoit să înveți și alte limbi în afară de spaniolă. Le înveți fără să vrei.

Intervievator: Aveţi legături și cu alți români care trăiesc acolo? 

M9: Da, am prieteni români. Am o prietenă, de exemplu, care este profesoara de limba română. Am avut colege la munca care erau din România, dar nu toate. Erau de toate naționalitățile: columbieni, spanioli. 

Intervievator: Ce vă place cel mai mult în Spania?

M9: Îmi place mentalitatea oamenilor. Îmi place ca persoane care ies la pensie se pregătesc să-şi trăiască a doua viața și oamenii sunt veseli.

Intervievator: Dar sunt și lucruri care nu vă plac la țara respectivă?

M9: Da, sunt lucruri care nu-mi plac. De exemplu, naționalismul care este dus la extrem.

Intervievator: Ce înseamnă asta? Adică își iubesc foarte mult țara sau nu accepta străini în țara lor? 

M9: Nu sunt xenofobi spaniolii. Poate se mai găsește vreunul. 

Intervievator: Dar ce înseamnă mai exact naționalismul? 

M9: Faptul că aceștia se consideră cei mai buni în sistemul sanitar, apoi a venit Covid-ul și a dovedit că nu e așa. Se consideră așa, buricul pământului. 

Intervievator: Să înțeleg că ei se consideră cei mai buni şi că le ştiu pe toate?

M9: Mai ales că ei țin cont și de faptul că noi am fost daci, limba latină vine din limba dacă și tot așa.

Intervievator: Față de ce aveați de gând să faceți când ați plecat, deși mi-aţi spus că ați plecat după marea dragoste, aţi făcut mai mult decât v-ați propus sau mai mult decât v-aţi fi așteptat? 

M9: Material, nu neapărat. Am o viață decentă. Dacă vreau să-mi cumpăr ceva sau dacă vreau să plec pe undeva, îmi permit. Dar, ca persoană, consider că mi-am depășit foarte multe temeri pe care le aveam. După moartea tatălui meu, îmi e frică să stau singură în casă, dar am depășit acest lucru. Și mi-am schimbat mentalitatea

Intervievator: Aţi putea spune că v-aţi acomodat în țara în care trăiți?

M9: Da, am foarte mulți prieteni spanioli. Eu mă simt la fel ca în România. Am la fel de mulți prieteni și aici și în România. Mă simt de parcă aş avea două case. De exemplu, când plec în România mă simt de parcă am lăsat ceva în Spania și invers când mă întorc în Spania.

Intervievator: Dacă ar fi acum să o luați de la început, aţi mai pleca?

M9: Sincer, nu ştiu! Parcă aş fi plecat, parcă nu. Nu ştiu, probabil că dacă nu aş fi întâlnit acest om, n-aş fi plecat din România. Chiar eram anti plecat. De exemplu, aveam un văr în Italia şi mama ar fi vrut să mă duc la el dar eu nu voiam.

Intervievator: Deci mama dumneavoastră nu a avut o problemă că aţi plecat dumneavoastră în străinătate, ci că aţi plecat după persoana iubită? 

M9: Mama nu voia să plec undeva unde nu cunoştea ea pe nimeni. Voia să mă duc la vărul meu în străinătate. Mama a vrut să plec la o persoană în străinătate în care avea încredere.

Intervievator: Sunteți căsătorită în Spania?

M9: Nu! Sunt cu cineva, dar nu sunt căsătorită.

• Comunicarea cu părinții rămași acasă

Intervievator: Cât de des vorbiți cu mama dumneavoastră sau cu sora dumneavoastră, cu cei de acasă?

M9: Cu mama vorbesc în fiecare zi, cam de 3 ori. Cu sora mea cam de 2-3 ori pe săptămână.

• Relația cu familia

Intervievator: Cine din persoanele apropiate mai este în România la ora actuală?

M9: Mama, prietenii.

Intervievator: Și le ajutaţi financiar pe aceste persoane apropiate?

M9: Momentan, nu! Mama este ieşită la pensie, are o pensie foarte ok. Sora mea este economist şi cumnatul meu are un salariu destul de bun.

Intervievator: Trimiteţi acasă pachete cu cadouri, de exemplu de Crăciun?

M9: Da, pentru că am 2 nepoate şi… vă daţi seama!

Intervievator: Pentru ele trimiteţi sau pentru cine trimiteţi?

M9: Pentru ele, da!

Intervievator: Ce conțin mai exact aceste pachete?

M9: În general haine pentru nepoatele mele, bine şi mamei şi surorii mele. Dar cel mai mult pentru nepoatele mele, nu ştiu, haine, jucării, pop it ce văd ele pe Tik Tok. E bine că am un magazin, unde sunt mai ieftine.

Intervievator: Ce fel de magazin aveţi?

M9: Un magazin de haine!

Intervievator: Şi cei de acasă vă trimit pachete?

M9: Îmi mai trimit din când în când.

Intervievator: Ce vă trimit?

M9: În general murături. Castraveți muraţi, de exemplu. Ce nu găsesc aici. Oricum, sunt şi câteva magazine cu produse româneşti, vreo 2-3.

Intervievator: Cât de des vorbiți cu cei de acasă?

M9: Păi, v-am zis cu mama vorbesc cam de 2-3 ori pe zi. Cu sora mea cam de 3 ori pe săptămână şi cu prietenii… o dată, de două ori pe săptămână, depinde, ne mai dăm mesaje pe Facebook, Messenger, WhatsApp de mai multe ori.

Intervievator: Deci nu vorbiți doar periodic sau cu prilejul unor aniversări de exemplu? Care este motivul?

M9: Nu ştiu, datele de sărbători de aici n-au nicio legătură cu datele din România. Sunt crestin-ortodoxă, dar nu cred în astea, în tâmpenia asta cu preot. Şi atunci, s-a produs o amestecătură între datele de aici şi cele din România şi nici nu ţin minte datele, să fiu sinceră. Şi da, când este ziua cuiva, dacă îmi aduc aminte. Vara am foarte mult de muncă, bine în perioadele normale, nu acum cu pandemia, poate îmi aduc aminte cu 2-3 zile mai devreme, dar în ziua respectivă, uit.

Intervievator: Dar în general, le sunaţi? Fără un motiv anume?

M9: Nu.

Intervievator: Cum comunicaţi cu mama dumneavoastră?

M9: Pe telefon şi câteodată şi video pe WhatsApp.

Intervievator: De obicei sunaţi dumneavoastră sau vă sună mama dumneavoastră prima?

M9: În general, o sun eu. Acum pot să o sun şi de la muncă, dar înainte când lucram pentru altcineva nu puteam să o sun, nu neapărat că nu mă lăsau să o sun, dar părea aşa, nu ştiu, erau persoane în subordinea mea şi na nu părea ok, că poate şi alţii îşi scoteau telefonul să vorbească.

Intervievator: Au fost situații în care aţi încercat să o sunaţi pe mama dumneavoastră și nu aţi reușit să comunicați?

M9: Da, au fost situaţii în care lăsa telefonul în sufragerie, ea venea în bucătărie, poate sunam jumătate de zi şi nu răspundea, o sunam pe sora mea să se ducă urgent, pe cumnatul meu să se ducă să vadă ce se întâmplă. Mamă, după cum v-am zis, are şi o problemă, pentru că am avut în familie 2-3 decese unul după altul şi a avut şi o problemă cu depresia şi atunci suntem aşa mai, ne gândim poate a uitat să-și ia pastilele.

Intervievator: Mamei dumneavoastră i-a fost greu să se obișnuiască cu tehnologia? De exemplu cu WhatsApp-ul? Această tehnologie performantă?

M9: Da!

Intervievator: La ce anume a avut dificultăți, ce i-a fost greu?

M9: Pentru că sunt literele prea mici şi i se duc degetele pe taste, nu are răbdare şi nu…

Intervievator: Să înțeleg că folosește un smartphone? Ce face cu acest telefon cu acest smartphone, în afară de a vorbi la telefon?

M9: Da, vorbește la telefon, intra pe poze şi, în general, nepoatele mele îl iau să facă video-uri, tiktok-uri, pentru că spaţiul lor de la telefon e plin. 

Intervievator: Cine a învățat-o să folosească un smartphone?

M9: Adică îl foloseşte, dar să mă înţelegeţi, la nivelul foarte jos.

Intervievator: Adică doar sună sau face fotografii cu el?

M9: Da, are şi zile când mai intra în WhatsApp şi se uita la fotografii pe care i le-am trimis acum 2 săptămâni, mai răspunde la ele, câteodată îmi zice că nu găseşte WhatsApp-ul, depinde că are şi problema asta cu depresia, îşi mai pierde memoria şi atunci nu vrem să o presăm mai tare, are şi anumite frustrări când îşi pierde memoria şi nu vrem să-şi piardă mai mult autostima.

Intervievator: Locuieşte singură?

M9: Da!

Intervievator: Şi locuieşte în oraş?

M9: Da, în oraşul Galaţi.

Intervievator: Despre ce vorbiţi cu familia când îi sunaţi? De exemplu, care a fost ultima conversaţie cu ei?

M9: Păi, am vorbit ultima dată cu ea la 1. Am sunat-o, am întrebat-o dacă şi-a luat pastilele, dacă a sunat-o sora mea, am întrebat-o ce făcea, dacă a mâncat, chestii din astea.

Intervievator: Care sunt plângerile mamei dumneavoastră? De ce se plânge cel mai des?

M9: Că este singură, acum sora mea este în carantină că a luat covid de la cumnatul meu, iar el de la un coleg de muncă. Perioada de 2 săptămâni a fost foarte grea pentru ea, nu s-a întâlnit nici cu nepoatele, nici cu sora mea şi din cauza aşa că este singură. Îmi zicea „Stau ca câinele în casa”

Intervievator: Sora locuiește în Galați? Ce credeți că-i lipsește cel mai mult mamei dumneavoastră?

M9: Da, sta tot în Galaţi! Îi lipseşte familia, pentru că acum este singură. Simte nevoia de a sta cu cineva, compania cuiva. Ea nu vrea, de exemplu, să vină la mine sau să meargă la sora mea. Îi lipseşte, dar ea s-a şi obişnuit aşa.

Intervievator: Vi s-a întâmplat să aveți discuții în contradictoriu cu mama dumneavoastră și cam pe ce subiecte vă contrariați?

M9: La alegeri, când se votează PSD-ul.

Intervievator: La alegeri? Deci vorbiți despre politică? Acestea sunt discuțiile în contradictoriu?

M9: Singurele lucruri despre care mă cert cu ea sunt politica şi biserica.

Intervievator: Și cam care sunt discuțiile?

M9: Păi, discuțiile, acum am fost în România și a venit preotul în pandemie şi i-am zis mamei „Mai, mama preotul merge la toată lumea, n-are covid? Încetează că nu ai tu aşa de multe păcate să…” Dacă nu vine preotul, nu începe Crăciunul. Aşa şi la alegeri PSD, se votează PSD-UL.

Intervievator: Şi dumneavoastră vreţi să voteze pe altcineva?

M9: Nu, neapărat, mi-a zis nepoata mea care are 8 ani „Ca fiecare are dreptul să voteze pe cine vrea”. Şi de atunci nu mă mai cert cu ea, dacă vrea să voteze PSD-ul, să-l voteze.

Intervievator: Dacă ați putea să-i oferiţi mamei dumneavoastră de acasă un obiect care să-i facă viața mai ușoară și mai plăcută, la ce obiect v-ați putea gândi?

M9: Păi nu ştiu, nu cred că e un obiect neapărat. În acest moment nu ştiu… nu cred că îi lipseşte un obiect, îi lipseşte compania

Intervievator: Haideţi să ne imaginăm, să facem un exercițiu de imaginație și să ne imaginăm o mașinărie, ca un fel de robot, care nu există în acest moment, dar care ar avea însușirile necesare pentru a satisface nevoile mamei dumneavoastră. De exemplu, un robot care să-i amintească când să își ia pastilele sau cu care să socializeze. Puteți să-mi descrieți cam cum vă imaginați acest obiect și ce ar trebui să facă el?

M9: Cred că nu l-ar folosi, dacă ar avea, nu l-ar folosi cu siguranţă.

Intervievator: De ce?

M9: Nu ştiu, nu cred. Telefonul îl foloseşte doar să comunice cu noi, altfel nu l-ar folosi.

Intervievator: Dar dacă acest acest robot ar face asta, ar suna ca să puteţi sta de vorbă, cum ar arăta pentru dumneavoastră? Cum vă imaginaţi dumneavoastră robotul acesta pentru mama dumneavoastră?

M9: Păi, cum să fie, ca astea noi pe care le-au scos pentru aziluri.

Intervievator: Cam cum arată?

M9: Un robot, de exemplu, care este în azilurile de bătrâni din Spania şi nu ştiu sta de vorbă cu persoanele în vârstă, le ia temperatura, le aduce aminte când să-şi ia pastilele, chestii.

Intervievator: Și cum ar trebui să arate acest robot ca să-l accepte mama dumneavoastră în casă?

M9: Nu ştiu, la înălţime să fie cam cât un copil, trebuie să aibă o formă de robot, da nu ştiu să explic, sunt nişte chestii albe ca nişte roboţi. Să nu aibă multe butoane, să aibă nişte comenzi simple. Să-i aducă aminte când să-şi ia pastilele. Să poată vorbi cu ea, ceva de genul, nu ştiu.

• Percepția asupra vieții celor rămași acasă

Intervievator: Cat de des mergeaţi acasă înainte de Covid-19?

M9: O dată pe an.

Intervievator: Și când ați fost ultima dată acasă?

M9: Acum, am plecat 13 decembrie 2020, m-am întors înapoi pe 5 martie 2021.

Intervievator: Şi cum a fost acasă?

M9: E… A fost ok, a fost cea mai mare perioadă în care am stat în România, din cauza COVID-19, pentru că în Spania nu prea aveam ce face. A fost ok dintr-un anumit punct de vedere pentru că am stat mai mult cu familia, cu prietenii, dar a fost şi aşa… mă certam în fiecare zi cu cineva, aveam impresia că sunt la un spital de nebuni şi ca pacienţii conduceau spitalul.

Intervievator: Dar în mod normal când veneaţi în România, cât stăteaţi?

M9: Cam o lună. În fiecare an, vin cam o lună.

Intervievator: Şi care era perioada anului în care veneaţi?

M9: Decembrie-ianuarie. De la jumătatea lui decembrie până la jumătatea lui ianuarie. Pentru că atunci prietenii, familia aveau concediu şi plus că este mai lejer şi pentru mine, fiindcă lucrez mai puţin în perioada aia, de obicei, plecăm la munte.

Intervievator: Mama dumneavoastră o duce mai bine acum decât înainte?

M9: O duce mai bine, pentru că este pensionară şi banii pe care îi ia sunt să se întreţină şi pentru apartament. Noi când eram acasă, bine nu mă refer la un an sau doi înainte să plecăm, când eram la şcoală, nu eram aşa de ajunşi. Ne-a ajutat la început şi pe mine şi pe sora mea, pentru că ne era greu.

Intervievator: Ce crezi că îi lipseşte, dacă financiar e ok?

M9: Păi ţi-am zis. Compania cuiva îi lipseşte, de obicei, mai ia nepoatele de la şcoală. Poate are o săptămână în care nu poate să se vadă cu sora mea pentru că munceşte, este cu copii, nu prea mai are timp. Câteodată, mama se duce să mai stea cu fetele. Şi cu depresia asta, are zile mai nasoale, se enervează, n-are răbdare.

Intervievator: Cea mai apropiată rudă a dumneavoastră este sora?

M9: Da.

Intervievator: Dacă ar fi să-i faceţi o surpriză de ziua ei, care ar fi aceasta?

M9: Nu ştiu, o sun pe sora mea şi se ocupă ea.

• Proiecte

Intervievator: Ţinând cont de toate experienţa dumneavoastră pe care ai avut-o tu în aceşti 15-16 ani în Spania, care sunt principalele avantaje ale emigrării tale?

M9: Îţi deschizi mintea şi în rest să fii mai… nu ştiu să mă exprim… înveţi să te pui în locul celuilalt din faţa ta şi toleranţa, nu ştiu, înţelegi persoanele din jurul tău.

Intervievator: Sunt şi dezavantaje? Care crezi că sunt dezavantajele?

M9: Viaţa socială nu este la fel ca în România. Prietenii nu poţi să-i alegi la fel ca în România. Calitatea vieţii, să zic aşa, material, pentru că majoritatea oamenilor pleacă pentru bani. Faza e că eu stau şi într-o zonă turistică, dacă stăteam într-un oraş, poate era altfel. Aici nu există teatru, iar concerte şi spectacole sunt doar vara.

Intervievator: Deci nici n-ai cu cine şi nici unde să-ţi faci o viaţă socială?

M9: Adică am prieteni. Uite, de exemplu, prietena asta care e profesoară de română, dar faza e că eu vara muncesc foarte mult, de dimineaţă până la 12 noaptea, prietena mea doarme, nu coincid cu ea.

Intervievator: V-aţi fi dorit să plecaţi în altă ţară?

M9: Nu, eu n-aş pleca nici în alt oraş, dacă aş pleca de aici, aş merge în România

Intervievator: V-aţi gândit să o aduceţi pe mama dumneavoastră definitiv în ţara dumneavoastră? 

M9: Nu cred că ar vrea, nici definitiv, nici temporar.

Intervievator: De ce credeţi că mama dumneavoastră, nu ar vrea?

M9: Să mai treacă pandemia asta ca acum nu-i de plecat la drum. Bunica mea până să moară, mi-a zis: dacă se întâmplă ceva cu mama?

Intervievator: Cu mama aţi discutat? Ce spune? 

M9: Nu, pentru că ea nu e genul să plece de acasă, doar la sora mea, la unchiul meu care stă tot la ea în oraş.

Intervievator: Dumneavoastră, vă gândiţi să veniţi în România?

M9: Am momente când mă gândesc, dar acum nu ştiu, fiindcă ultima dată când am fost în România, m-am certat cu toată lumea. Probabil o să înceapă iar nostalgia în câteva luni.

Intervievator: În ce situaţie aţi vrea să vă întoarceţi în ţară?

M9: Eu mă gândesc, dar niciodată nu-mi fac un plan sau să… când mă enervez am gânduri de genul. De exemplu, când a fost carantina în martie, atunci am zis că plec în România că nu mai stau aici, după mi-am mai revenit că vara am mai făcut bani şi mi-am mai plătit din datorii. Nu ajung să pun în practică, îmi trece foarte repede gândul ăsta.

Intervievator: Cum credeţi că va arăta viaţa dumneavoastră peste 5 ani?

M9: Păi nu ştiu, aş vrea să călătoresc mai mult.

Intervievator: Dar pentru mama dumneavoastră, ce credeţi că se va întâmpla în 5 ani?

M9: Aş vrea să o aduc aici, aici e mai cald, nu ninge, cel puţin iarna aş vrea să încerc să o conving să vină aici. 

Intervievator: Ce schimbări vor fi pentru ea în aceşti 5 ani?

M9: Principala ei problema este depresia, pentru că este singură şi nu face nimic. În momentul când a fost bolnavă, noi am vrut să o ajutăm, să nu mai meargă, dar cred că i-am făcut un rău pentru că ea este obişnuită să se descurce singură, munca, copii.

Intervievator: Pe final de interviu, v-aş ruga să vă imaginați că tot ceea ce ne-aţi povestit, astăzi la această oră, este o poveste o carte nescrisă și vreau să vă imaginați coperta acestei cărți. Cum ar arăta coperta acestei cărţi?

M9: Ar arăta, deci nu ştiu, probabil ar ilustra două persoane care îşi întind mâna una alteia, dar una este cu spatele şi una cu fața, privindu-se în ochi.

Interview migrant M9

• Identification

Interviewer: Your age, please!

M9: 37 years old.

Interviewer: Country of residence?

M9: Spain.

Interviewer: Are one or both of your parents in the country?

M9: One parent, my mother.

Interviewer: How old is your mother?

M9: 60 years old. 

• Life in Romania and the reason for leaving

Interviewer: How was your life in Romania before you left?

M9: I had a job, it was okay! I lacked nothing!

Interviewer: Did you have a job? How was your job? What was it?

M9: I was working for a real estate agency.

Interviewer: Did you have enough money? Did you have a good financial situation?

M9: Yes.

Interviewer: What was the family dynamic like at that time?

M9: It was good. We had some trouble because my father died when we were 15 and, of course, we were used to a certain standard of living, and when my father died, my mother couldn’t provide everything we used to have. But I can’t say we lacked things such as food or clothing.

Interviewer: Do you have siblings who live in Romania?

M9: Yes. My sister lives in Romania. She is married and has two children. 

Interviewer: How many siblings do you have?

M9: I have one sister.

Interviewer: Were you living with your parents before you left?

M9: Yes.

Interviewer: And what did you use to do when you were at home with your mother, what was it like when you saw each other? What did you use to do together?

M9: We didn’t see much of each other at home because we had jobs and spent our weekends at the beach. That was many years ago. I’ve been in Spain since 2006. I usually saw my mom in the evening because she used to work at the Steelworks in Galaţi! We saw each other at dinner! 

Interviewer: Did your mother need your help at that time? What was your family’s financial situation?

M9: When I was working in Romania, I paid for nothing. There was a time from 2011to 2017 when my mother didn’t have a job, our income was lower, and it was more hectic.

Interviewer: So, you sent her money from abroad? You were living abroad at that time, weren’t you?

M9: Yes. And there were another two years when I had to send her money every month because she had a problem. And my sister and I agreed to send her salary to our mother.

Interviewer: How did you decide to leave Romania?

M9: I had a boyfriend. My boyfriend went to Spain. I visited on vacation in October 2006 and that’s how I left. I regretted at one point but you get used to it, eventually. And maybe you want to go back to Romania, but when you go back… You want to go back but you see the bureaucracy, the corruption, this stuff. And no… It’s not necessarily about money.

M9: Now I have my own store, but I was usually hired by someone. A lot of times, you earn more in Romania than here. Since you’re paying rent and everything you need for the apartment, if you don’t want to live with another 100 people, if you want to live alone, it’s better in Romania. I think the bureaucracy, corruption and the health system are three things that matter.

Interviewer: Have you ever worked in other countries?

M9: Only here. I live in a resort.

Interviewer: And how long have you owned the store?

M9: Since 2017. But I worked in a store for 10 years from 2006. 

Interviewer: So, since you left the country, you’ve been working as a saleswoman in stores, right?

M9: Not only as a saleswoman. I was also in charge of purchases, merchandise, staff.

Interviewer: What did your mother, even your sister, say when you made the decision to go abroad?

M9: My mother did not approve, and she still doesn’t. My sister said to me, “Go and see what it’s like, see whether it’s worth it or not!”

Interviewer: Did your mother try to change your mind about leaving?

M9: Yes, every time I talk to her on the phone. Now, for example, I went to Romania on December 30th. It was the only time I stayed home for 3 months, you can imagine what it was like!

Interviewer: When you decided to leave, did you plan to return after a certain period of time?

M9: No! 

Interviewer: So, when you left you weren’t thinking about coming back! Or were you determined to settle there?

M9: No, I didn’t think of that. I wasn’t thinking about staying or coming back!

Interviewer: But did you plan to achieve something there and then come back? What was the purpose of leaving?

M9: I left because I was very much in love with someone.

Interviewer: What did you know you would find in that country when you left? What did you know about it?

M9: I didn’t know much! Only that my partner at the time had promised to find me a job, I mean, I knew him, I knew his family! I didn’t know things like how much I would earn or where I would be working. I thought I would take any job at first, it didn’t matter.

Interviewer: But what did you know about that country, about Spain?

M9: I had no expectations because I was 23 years old and had a different way of thinking. I would probably ask myself these questions now, but at the age of 23 I didn’t ask myself many questions. 

Interviewer: What do you remember about the first day you arrived in Spain?

M9: I remember it was raining and I thought everything looked sad. I was nervous because I didn’t know anyone other than my boyfriend. It’s hard at first. 

• Adaptation to the host country

Interviewer: But how where your first days there? The first week for example?

M9: I remember all the Spanish I knew was “hola”. I was used to working and it was hard not having a job at first. I’d been working since I was 18 and I found it hard. I’ve worked all my life and I don’t have a husband, I’m not a housewife, so to speak. I don’t have very good memories because I wasn’t working at that time. That was hard for me: what happens when you’re not independent and men are misogynistic and feel like you have to be “their servant” because they put food on the table, or something like that. It was a somewhat sad time. I didn’t speak the language. The only one I could talk to was my boyfriend. There were several things. In Romania, I used to talk to and meet many people. I mean, I’ve always been a dynamic person. And when I had to switch to a sedentary lifestyle for a few months, my self-esteem dropped a lot. I was simply isolated.

Interviewer: Were there any situations where things were worse than you’d expected?

M9: Yes, this time at the beginning and the time I spent with this boy. He changed completely after we left Romania. It was hard because I have a lot of pride and when I wanted to pack my bags and leave, I didn’t out of pride, because I didn’t want to go back to my mother and have her ask me, “Oh, why did you leave?” The first three years I spent here, I packed my bags to go home many times! And I always came back mainly out of pride.

Interviewer: So, you were with this boy for three years? And then what happened? 

M9: We broke up in 2009. He’d been working since 2007. It was hard because you’re alone at first and it feels like only one person understands. You expect help from a compatriot, not a foreigner. But at some point you realize that a foreigner is helping you even when the person who should understand you doesn’t. 

Interviewer: Was it hard for you to find a job?

M9: Yes, it was hard!

Interviewer: Why did you decide to stay there and not return home after breaking up with your partner?

M9: I didn’t leave because I had a job, I got along very well with my boss and colleagues and the rent was reasonable. I didn’t consider leaving!

Interviewer: Were there times when you had to take jobs below your skill level?

M9: No!

Interviewer: You told me you didn’t speak the language at all when you arrived in Spain. But now? Have you learned it?

M9: Yes.

Interviewer: How easy are conversations for you, for example, how is your Spanish? What is your level?

M9: It’s advanced. I had to learn to speak Spanish at an intermediate level in the first two or three months, after which I learned to speak it at an advanced level. Because my boss had me working alone in the store, I had to learn English. I had to talk to French and Portuguese people.

Interviewer: So, you had to learn several languages?

M9: When you work in a place where people of all nationalities come, you have to learn languages other than Spanish. You learn them without trying.

Interviewer: Do you have connections with other Romanians who live there? 

M9: Yes, I have Romanian friends. I have a friend, for example, who is a Romanian language teacher. I had colleagues at work who were from Romania, but not all of them. There were several nationalities: Colombians, Spanish people. 

Interviewer: What do you like most about Spain?

M9: I like their mentality. I like that people see retirement as a new life and people are happy.

Interviewer: But are there things you don’t like about the country?

M9: Yes, there are things I don’t like. For example, their extreme nationalism.

Interviewer: What does that mean? Do you mean that they love their country very much or that they don’t accept foreigners? 

M9: The Spanish are not xenophobic. Maybe just a few. 

Interviewer: But what exactly does nationalism mean? 

M9: The fact that they think they have the best health system, then Covid came and proved that’s not true. They think they’re the centre of the universe.

Interviewer: So, they think they’re the best and that they know everything?

M9: Especially since they also take into account the fact that we were Dacians, the Latin language comes from the Dacian language and so on.

Interviewer: Compared to what you were planning to do when you left, even though you told me you left for love, did you do more than what you’d set out to do, or did you do more than you’d expected? 

M9: Financially, not necessarily. I have a decent life. If I want to buy something or go somewhere, I can afford it. But on a personal level, I think I have overcome many of my fears. After my father died, I was afraid to be alone in the house, but I overcame it. And I changed my way of thinking.

Interviewer: Can you say that you have settled in the country where you live?

M9: Yes, I have a lot of Spanish friends. I feel the same as I do in Romania. I have as many friends here as I do in Romania. I feel like I have two homes. For example, when I go to Romania, I feel like I’ve left something behind in Spain and the other way around when I go back to Spain.

Interviewer: If you could start over, would you still leave?

M9: Honestly, I don’t know! Maybe, maybe not. I don’t know, if I hadn’t met this man, I probably wouldn’t have left Romania. I was against the idea of leaving. For example, I had a cousin in Italy and my mother wanted me to go to him, but I didn’t want to.

Interviewer: So, your mother didn’t have a problem with you going abroad, but she didn’t like you leaving with your partner? 

M9: My mother didn’t want me to go to a country where she didn’t know anyone. She wanted me to go to my cousin abroad. My mother wanted me to go to someone she trusted abroad.

Interviewer: Are you married in Spain?

M9: No! I have a partner, but I’m not married.

• Communication with parents left at home

Interviewer: How often do you talk to your mother or sister, with the people in the country?

M9: I talk to my mother about three times a day. I talk to my sister about two or three times a week.

• Their relationship with your family

Interviewer: Who in Romania are you still close to?

M9: My mother, my friends.

Interviewer: And do you help them financially?

M9: Not at the moment! My mother is retired, she has a very good pension. My sister is an economist, and my brother-in-law has a pretty good salary.

Interviewer: Do you send gifts home, such as Christmas presents?

M9: Yes, because I have two nieces and… of course!

Interviewer: Are the gifts for them?

M9: For them, yes!

Interviewer: What exactly do these packages contain?

M9: I usually get my nieces clothes, I also get clothes for my mother and my sister. But mostly for my nieces. I don’t know, clothes, toys, pop it, whatever they see on TikTok. It’s a good thing I have a store where they’re cheaper.

Interviewer: What kind of store do you have?

M9: A clothing store!

Interviewer: Does your family send you packages?

M9: From time to time.

Interviewer: What do they send you?

M9: Pickles, usually. Pickled cucumbers, for example. Things I can’t find here. Anyway, there are a few stores with Romanian products here, about two or three.

Interviewer: How often do you talk to the people at home?

M9: Well, like I said, I talk to my mother about two or three times a day. With my sister about three times a week and with friends… once, twice a week, it depends, we often text each other on Facebook, Messenger, WhatsApp.

Interviewer: So, you don’t just talk regularly or on anniversaries, for example? Why is that?

M9: I don’t know, holidays here aren’t the same as the ones in Romania. I’m an Orthodox Christian, but I don’t believe in this priest nonsense. So, I have the holidays here and the ones in Romania mixed up, I don’t even remember their dates, to be honest. And yes, on birthdays, if I remember. I’m very busy in the summer, well, usually, not now with the pandemic, maybe I remember two or three days ahead, but on the day itself, I forget.

Interviewer: But in general, do you call them? Without a specific reason?

M9: No.

Interviewer: How do you communicate with your mother?

M9: On the phone and sometimes by videocall on WhatsApp.

Interviewer: Do you usually call your mother first or is it the other way around?

M9: I usually call her. Now I can call her from work, but I couldn’t call her when I was an employee, not necessarily because I wasn’t allowed, but I thought… I don’t know, I was in charge of other employees as well and it didn’t seem right, maybe someone else wanted to talk on the phone, too.

Interviewer: Were there any situations in which you tried to call your mother and were unable to reach her?

M9: Yes, there were times when she left the phone in the living room, she was in the kitchen, I could call for half a day and she didn’t answer. I told my sister, my brother-in-law to go there urgently and see what was happening. Like I said, my mother also has depression, because we had two or three deaths in the family one after the other. So, we think sometimes maybe she forgot to take her pills.

Interviewer: Was it hard for your mother to get used to technology? For example, to WhatsApp? This advanced technology.

M9: Yes!

Interviewer: What did she have difficulty with, what did she find difficult?

M9: The letters are too small, it’s hard for her to type, she has no patience…

Interviewer: So, she uses a smartphone? What does she do with this phone, with this smartphone, other than communicate?

M9: Yes, she talks on the phone, she looks at photos, and my nieces usually use it to make videos, TikToks, because they have no free memory left on their phones.

Interviewer: Who taught her to use a smartphone?

M9: She does use it, but on a basic level, you know?

Interviewer: Do you mean she only makes calls or takes pictures with it?

M9: Yes, she also opens WhatsApp sometimes and looks at photos I sent her two weeks before, she replies, sometimes she tells me she can’t find WhatsApp. She also has this problem, her depression, she loses her memory sometimes, so we don’t want to put any pressure on her, she gets frustrated about losing her memory and we don’t want her self-esteem to get any worse.

Interviewer: Does she live alone?

M9: Yes!

Interviewer: Does she live in a city?

M9: Yes, in Galaţi.

Interviewer: What do you talk to your family about when you call them? For example, what was the last conversation you had with them about?

M9: Well, I last talked to her at one o’clock. I called her, I asked her if she’d taken her pills, if my sister had called her, I asked her what she was doing, if she’d eaten, stuff like that.

Interviewer: What does your mother complain about? Why does she complain about most often?

M9: About being alone. My sister is in quarantine now because she got Covid from my brother-in-law, who got it from a co-worker. That two-week period was very hard for her, she didn’t see her nieces or my sister, and that’s why she’s alone. She would say to me, “I’m locked inside like a dog.”

Interviewer: Does your sister live in Galați? What do you think your mother misses the most?

M9: Yes, she still lives in Galați! She misses her family because she is alone now. She feels the need to have someone close, to have company. For example, she doesn’t want to come to me or go to my sister. She misses us, but she’s used to it.

Interviewer: Have you ever had arguments with your mother? And what were they about?

M9: About the elections, when people vote for the Social Democratic Party.

Interviewer: Elections? So, you discuss politics? Do you have arguments about it?

M9: The only things I argue about with her are politics and the church.

Interviewer: And how do those arguments go?

M9: Well, our arguments… I was in Romania and the priest came during the pandemic and I said to my mother, “Mom, the priest goes from door to door, is he immune to Covid? Stop it, you don’t have so many sins that…” “If the priest doesn’t come, neither does Christmas.” And when there are elections, she votes for the Social Democratic Party.

Interviewer: Do you want her to vote for someone else?

M9: No, my 8-year-old niece told me, “Everyone has the right to vote for whatever party they want.” And I haven’t argued with her since, if she wants to vote for the that party, let her vote for it.

Interviewer: If you could offer your mother an object that would make her life easier and more enjoyable, what would you think of?

M9: Well, I don’t know, I don’t think there is such an object. At the moment, I don’t know… I don’t think she needs an object, she needs company.

Interviewer: Let’s do an imagination exercise and picture a machine, like a kind of robot, that doesn’t exist at the moment, but which would have the qualities needed to meet the needs of your mother. For example, a robot to remind her when to take her pills or to socialize with her. Can you describe to me how you imagine this object and what it should be able to do?

M9: I don’t think she would use it, if she had one, she certainly wouldn’t use it.

Interviewer: Why?

M9: I don’t know, I don’t think so. She only uses the phone to communicate with us, otherwise she wouldn’t use it.

Interviewer: But if this robot were able to do that, make calls so you could talk, what do you think it would look like? How do you imagine this robot for your mother?

M9: Well, what could it look like? Like the new ones they use in nursing homes.

Interviewer: What does it look like?

M9: In Spanish nursing homes, for example, there are robots that… I don’t know, they talk to the elderly, they take their temperature, they remind them when to take their pills, stuff like that.

Interviewer: And what should this robot look like for your mother to accept it in the house?

M9: I don’t know, it should be about as tall as a child, it should have the shape of a robot, but I don’t know how to explain it, there are these white robot-like things. It shouldn’t have many buttons, only some simple commands. It should remind her when to take her pills, be able to talk to her, something like that, I don’t know.

• Perception of the lives of those left at home

Interviewer: How often did you use to visit home before COVID-19?

M9: Once a year.

Interviewer: And when was the last time you went home?

M9: Recently, I left on December 13th, 2020, I came back on March 5th, 2021.

Interviewer: And what was it like to be home?

M9: Well… It was alright, it was the longest I’ve ever spent in Romania, because of COVID-19, because I didn’t have much to do in Spain. It was alright from a certain point of view because I got to spend more time with my family, with my friends, but it was also… I argued with someone every day, it felt like I was in a mental asylum and the patients were running the place.

Interviewer: But how long did you usually spend in Romania when you visited?

M9: About a month. Every year, I spend about a month there.

Interviewer: And what was the time of year when you visited?

M9: December-January. From mid-December to mid-January. Because my friends and family are on vacation and it’s easier for me, too, because I work less during that time, we usually go to the mountainside.

Interviewer: Is your mother doing better now than before?

M9: She’s doing better because she’s retired, and she uses her money for herself and her apartment. When we were at home, well, I don’t mean a year or two before we left, when we were at school, we didn’t have such a good financial situation. She helped me and my sister at first, because it was hard for us.

Interviewer: What do you think she lacks, if money is not a problem?

M9: Well, like I said. She misses having company, she picks up her granddaughters from school from time to time. She doesn’t see my sister every week because she’s busy with work sometimes, she has children, she doesn’t have much time. Sometimes my mother spends time with the girls. And with her depression, some days are worse than others, she gets angry, she doesn’t have patience.

Interviewer: Is your closest relative your sister?

M9: Yes.

Interviewer: If you wanted to surprise your mother on her birthday, how would you do it?

M9: I don’t know, I call my sister and she takes care of it. 

• Projects

Interviewer: Given your experiences in the past 15-16 years in Spain, what are the main benefits of your emigration?

M9: You become more open-minded, and it makes you more… I don’t know how to explain it… you learn to see things from other people’s perspective and be tolerant, I don’t know, you understand the people around you better.

Interviewer: Are there any disadvantages? What do you think are the disadvantages?

M9: The social life is not the same as in Romania. You can’t choose your friends like you do in Romania. The quality of life, so to speak, the financial aspect is better, because most people leave for money. The thing is, I live in a tourist area, if I lived in a city, maybe it would be different. There is no theatre here, and there are concerts and shows only in the summer.

Interviewer: So, there’s nowhere and no one to build a social life with?

M9: I mean, I have friends. Look, for example, this friend who is a Romanian teacher, but the thing is, I work a lot in the summer, from morning until midnight, my friend is asleep, we’re never free at the same time.

Interviewer: Would you like to move to another country?

M9: No, I wouldn’t go to another city, if I were to leave, I would move to Romania.

Interviewer: Have you considered bringing your mother to your country permanently?

M9: I don’t think she wants to, whether it’s permanently or temporarily.

Interviewer: Why do you think your mother doesn’t want to?

M9: The pandemic needs to end first, now is no time for traveling. My grandmother kept saying to me until she died, “What if something happens to your mother?”

Interviewer: Have you talked to your mother? What does she say? 

M9: No, because she’s not the type to leave home, she only visits my sister and my uncle who lives in the same city.

Interviewer: Are you thinking of returning to Romania?

M9: I do sometimes, but I don’t know, because the last time I was in Romania, I argued with everyone. I’ll probably get nostalgic again in a few months.

Interviewer: In what circumstances would you like to return to the country?

M9: I think about it, but I never make plans or… when I get angry, I think about it. For example, when we were in quarantine in March, I wanted to return to Romania, I didn’t want to stay here anymore. Then, I recovered over the summer, I made more money and paid off my debts. I never do anything about it, it’s just a passing thought.

Interviewer: What do you think your life will look like in five years?

M9: Well, I don’t know, I’d like to travel more.

Interviewer: But for your mother, what do you think will happen in 5 years?

M9: I would like to bring her here, it’s warmer here, it doesn’t snow, I would like to try to convince her to spend the winters here, at least. 

Interviewer: What will change for her in these five years?

M9: Her main problem is depression, because she’s alone with nothing to do. When she became ill, we wanted to help her so she wouldn’t have to go places, but I think we did more harm than good because she’s used to getting by on her own, to working, taking care of children.

Interviewer: At the end of the interview, I would like you to imagine that everything you’ve told us here today is a story, an unwritten book, and I want you to imagine the cover of this book. What would the cover of this book look like?

M9: It would look… I don’t know, it would probably illustrate two people reaching out to each other, but one of them has their back to the other, and they’re looking into each other’s eyes.